Fara istorii

Ultimele luni mi-au descoperit un oras mic. S-a chircit parca tot in trei starzi si doua bulevarde refuland de masini si oameni marunti. Nici nu faci bine un pas - micut, sfios, impiedicat de bordura din granit - ca te si ineci de la esapamentele murdare sau de la o suduiala surpinzator de originala, afectiva si afectata, a unui compatriot pestrit.
Un oras grotesc. Un oras pe care l-am comparat de prea multe ori cu altele. Orase fara vreun ecou trecut pentru mine, cu flori multe, cu oameni noi, cu masini minuscule parcate una langa alta, fara spatii, fara scapari, fara refugii. Orase noi, lipsite de scurtaturi, orase care nu se clatina in mintea mea. Orase fara istorii, dar cu o lunga istorie. Orase pe care le-am descoperit si care m-au facut sa ma minunez de cat de mic poate sa fie Arcul d Triumf din Bucuresti - al cui triumf? - sau de prea modestul spital Coltea care ma incanta atat de tare inainte.
Si totusi, nu exista un inainte si un dupa. Exista doar putin timp ca sa ma reobisnuiesc. Si apoi, orasul.. orasul nu are nimic de-a face cu doua cladiri. Orasul e doar in mintea mea. C'est a moi de choisir ou je me trouve et comment je me sens.


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Paris