"Pe trotuar, se opreste, vrajita. Sub soarele autumnal, cartierul de gradini si vilisoare isi dezvaluie frumusetea discreta si o face sa simta o strangere de inima si o cheama la o lunga plimbare. Isi aminteste ca-si dorise o asemenea plimbare, lunga si visatoare, in ultimele zile dinaintea plecarii din tara, ca sa-si ia ramas bun de la oras, de la strazile pe care le iubise ; fusese insa prea ocupata si nu gasise timp s-o faca.
Vazuta de aici, de unde se plimba, Praga este o mare esarfa verde de cartiere linistite, cu stradute marginite de arbori. De Praga aceasta se simte legata, nu si de aceea, somptuoasa, din centru ; e Praga nascuta spre sfarsitul veacului trecut, Praga micii burghezii cehe, Praga copilariei sale unde, iarna, schia pe stradute care urcau si coborau, unde padurile din jur, la ceasul asfintitului, veneau discret sa-si raspandeasca parfumul.
Irena paseste visatoare ; pret de cateva secunde intrezareste Parisul care, pentru intaia oara, i se pare ostil : geometria rece a bulevardelor ; orgoliosul Champs-Elysées ; chipul sever al femeilor uriase din piatra, simbolizand Egalitata sau Fraternitatea ; si nicaieri, nicaieri, nimic din intimitatea blanda, din idila pe care o traieste aici. De altfel, pe toata durata exilului, a pastrat aceasta imagine ca emblema a tarii pierdute : casute inconjurate de gradini ce se intind cat vezi cu ochii pe colinele valurite. A fost fericita la Paris, mai fericita decat aici, dar aceasta legatura tainica de frumusete o leaga numai de Praga. Intelege ce mult iubeste acest oras si cat de dureroasa a fost plecarea ei de aici.
Isi aminteste acele ultime zile febrile : in confuzia primelor luni ale ocupatiei, inca se putea pleca din tara usor si puteau sa-si ia ramas-bun, fara teama, de la prieteni. Nu aveau insa timp sa ii vada pe toti. Sub impulsul momentului, cu doua zile inaintea plecarii, si-au vizitat un vechi prieten, celibatar, petrcand cu el cateva ceasuri emotionante. Abia mai tarziu, in Franta, au aflat de ce le arata omul acela, de mult, atata atentie : fusese ales de politie ca sa-l toarne pe Martin. In ajunul plecarii, neanuntata, Irena a sunat la usa unei prietene. A gasit-o in plina discutie cu o alta femeie. Minute in sir, fara sa scoata o vorba, a asistat la o discutie care nu o privea, asteptand un gest, un cuvant de incurajare, de ramas-bun ; zadarnic. Uitasera ca pleca ? Se prefaceau ca uita ? Sau nici prezenta, nici absenta ei nu mai conta pentru ele ? In fine, maica-sa. La plecare, nu a sarutat-o. L-a sarutat pe Martin, pe ea nu. Pe ea a batut-o energic pe umar, rostind cu vocea ei sonora : « Noi nu ne etalam sentimentele ! » Cuvintele ei se voiau viril cordiale, dar erau glaciale. Amintindu-si acum toate acele despartiri (despartiri ipocrite, nesincere), Irena isi spune : cine a ratat despartirea sa nu astepte mare lucru de la revedere.
Sunt doua-trei ore de cand umbla prin cartierele verzi. Ajunge la parapetul ce margineste un mic parc situat in partea de sus a orasului : de aici, Castelul se vede din spate, isi arata fata ascunsa ; este o alta Praga, careia Gustaf nu-i banuieste existenta ; si imediat vin catre ea nume pe care, adolescenta fiind, le indragea : Macha, poetul epocii in care natiunea ei, ondina, iesea din ceturi ; Neruda, povestitorul poporului marunt, al cehilor de rand ; cantecele lui Voskovec si Werich, din anii treizeci, atat de iubite de tatal ei, mort pe cand Irena era un copil ; Hrabal si Skvorecky, romancierii adolescentei ei ; si micile teatre si cabarete din anii ’60, atat de libere, cu umorul lor insolent ; era parfumul inefabil al acestei tari, esenta ei imateriala pe care Irena o luase cu ea in Franta.
Rezemata in coate pe parapet, Irena priveste spre Castel : ar face, pana acolo, cel mult un sfert de ceas. De acolo incepe alta Praga, cea din cartile postale ilustrate, Praga pe care istoria in delir si-a lasat atatea stigmate, Praga turistilor si a tarfelor, Praga restaurantelor de lux, in care prietenii ei cehi nu-si pot permite sa intre, Praga care danseaza batandu-se sub lumina proiectoarelor, Praga lui Gustaf. Isi spuse ca nu exista, pentru ea, un loc mai strain decat Praga aceasta. Gustaftown. Gustafville. Gustafstadt. Gustafgrad."
*"care, nefericit in Praga toata viata lui, devenise sfantul patron al orasului gratie agentiilor de turism" (ibidem, p. 82)
** Sunt orase ale caror fete se muleaza diferit, se potrivesc diferit cu fetele fiecarui om-prisma octogonala neregulata. Daca se potrivesc sau nu, depinde numai de cum stim sa lipim fetele astfel incat sa le ascundem pe cele incompatibile. Ca intr-un joc pentru copii: patratul la patrat, triunghiul la triunghi.
