Ultimele luni mi-au descoperit un oras mic. S-a chircit parca tot in trei starzi si doua bulevarde refuland de masini si oameni marunti. Nici nu faci bine un pas - micut, sfios, impiedicat de bordura din granit - ca te si ineci de la esapamentele murdare sau de la o suduiala surpinzator de originala, afectiva si afectata, a unui compatriot pestrit. Un oras grotesc. Un oras pe care l-am comparat de prea multe ori cu altele. Orase fara vreun ecou trecut pentru mine, cu flori multe, cu oameni noi, cu masini minuscule parcate una langa alta, fara spatii, fara scapari, fara refugii. Orase noi, lipsite de scurtaturi, orase care nu se clatina in mintea mea. Orase fara istorii, dar cu o lunga istorie. Orase pe care le-am descoperit si care m-au facut sa ma minunez de cat de mic poate sa fie Arcul d Triumf din Bucuresti - al cui triumf? - sau de prea modestul spital Coltea care ma incanta atat de tare inainte. Si totusi, nu exista un inainte si un dupa. Exista doar putin timp ca sa ma reobisnuiesc. Si apoi, orasul.. orasul nu are nimic de-a face cu doua cladiri. Orasul e doar in mintea mea. C'est a moi de choisir ou je me trouve et comment je me sens.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Paris
Semaforul asta s-a stricat de multisor si sunt prea multi vectori cu originile aiurea si cu sensuri divergente, prea multe directii care se intersecteaza cu acelasi punct de coordonate (nu stiu, nu pot, nu vreau). Oltenita? Giurgiu? Alexandria? METRO?! Sau mai bine parchezi, dai la maxim casetofonul, iti tipa in urechi o voce stridenta:
Here we stand or here we fall History won't care at all Make the bed, light the light Lady mercy won't be home tonight yeah
You dont waste no time at all Don't hear the bell but you answer the call It comes to you as to us all We're just waiting For the hammer to fall* Si as avea o dorinta personala... 'The city of the color-blind' sa fie o realitate banala
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ * Queen - Hammer to fall