samedi 1 décembre 2007

Decupaje




Ses cheveux roux

Intr-o seara Ilinca a ramas singura in casa. Era frig si din cand in cand pocnea sifonierul mare si vechi. Si-a pus un ibric cu apa la fiert, a cautat prin toate dulapurile urme de cafea. A gasit in cele din urma cateva lingurite rancede. Bune si alea, s-a gandit somnoroasa si a pronit televizorul. Nimic de vazut, nimic de ascultat. Parca lumea a inebunit. Filme proaste, reclame cu maimute si ciocolata ieftina, stiri din sport cu zambete largi si priviri goale. Hmm.. ce dobitoci !

Da, poate ca ar fi trebuit sa citeasca. Dar avea o senzatie stranie imaginandu-si mai degraba decat simtind frigul ce urma sa ii stranga fiecare deget pe file. Ce sa citeasca ? O carte, evident. Ramasese fara reviste si stia ca oricum o sa gaseasca aceleasi zambete tampe ca cele din stirile sportive.

Sifonierul pocnea, cafeaua sfaraia iar Ilinca se pierduse sub o patura mare, pe canapea. Pe cine cauta ? De ce era singura acolo ? Unde-i plecase mintea ?

[...]

Ce carte sa citeasca ?

Insuportabila usuratate a fiinteti.

[...]

Pentru textul complet faceti trei matanii, scuipati de 3 ori in san, asezati-va pe un scaun, spuneti un descantec, rugati-va frumos.










dimanche 14 octobre 2007

Fara istorii (II)


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Al doilea oras, Sibiul











~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Si Iasi...


Fara istorii

Ultimele luni mi-au descoperit un oras mic. S-a chircit parca tot in trei starzi si doua bulevarde refuland de masini si oameni marunti. Nici nu faci bine un pas - micut, sfios, impiedicat de bordura din granit - ca te si ineci de la esapamentele murdare sau de la o suduiala surpinzator de originala, afectiva si afectata, a unui compatriot pestrit.
Un oras grotesc. Un oras pe care l-am comparat de prea multe ori cu altele. Orase fara vreun ecou trecut pentru mine, cu flori multe, cu oameni noi, cu masini minuscule parcate una langa alta, fara spatii, fara scapari, fara refugii. Orase noi, lipsite de scurtaturi, orase care nu se clatina in mintea mea. Orase fara istorii, dar cu o lunga istorie. Orase pe care le-am descoperit si care m-au facut sa ma minunez de cat de mic poate sa fie Arcul d Triumf din Bucuresti - al cui triumf? - sau de prea modestul spital Coltea care ma incanta atat de tare inainte.
Si totusi, nu exista un inainte si un dupa. Exista doar putin timp ca sa ma reobisnuiesc. Si apoi, orasul.. orasul nu are nimic de-a face cu doua cladiri. Orasul e doar in mintea mea. C'est a moi de choisir ou je me trouve et comment je me sens.


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Paris